IASI.MyForum.ro

tudor · Trimis: 29/10/2008 17:44 Titlul subiectului: Iasi, orasul in care...

[url=http://www.99poze.ro/p/a4ad3b8e1528c0bf9243af5fffefde5f.jpg] Iasi, orasul in care... Iasi, orasul in care...

[/url]

Dupa trei ani de peregrinari prin lumea larga, iata-ma intors la Iasi. Frustrarile provocate de readaptarea la viata "urbana" specific moldoveneasca au dat nastere acestui forum. Am preferat varianta forumului deoarece, considerandu-ma perfectibil, atept ca feedback o relationare intre mine si eventualii membri, care -sper eu- va duce la o viziune mai optimista.
Sunt convins ca datorita spiritului meu prin excelenta critic voi trezi antipatii mai curand decat simpatii. Este un risc asumat. Gandirea maniheista insusita de multi dintre noi, ma va situa in afara turmei si ma va blama. Numai ca atat timp cat stiu ca am dreptate, am sa continui sa postez. Ma astept la raspunsuri injurioase. Le voi ignora din dorinta de a nu fi ca ei. Desigur, voi raspunde postarilor pe care le consider pertinente, si poate ca imi voi insusi o parte din critici sau idei. Nu sunt perfect, dar caut perfectiunea prin recunoasterea faptului ca eu insumi sunt perfectibil. Stiu ca ma repet, dar textul de fata nu are pretentii literare.
De ce am ales sa pun in lumina doar aspectele negative? Ei bine, pentru ca, desi cele de care fac vorbire sunt marunte, sunt multe...prea multe. Ne izbim de ele la fiecare pas, asa ca multi dintre noi sfarsim prin a le ignora sau -mai rau- am ajuns a le considera normale. Trebuie sa recunosc ca eu insumi gandeam asa, nu cu mult timp in urma. Ba chiar luam parte la acestea, prin felul de a fi, prin gand si fapta.
Imi amintesc ca pe vremea studentiei un coleg israelian imi spunea: voi romanii cunoasteti doar cuvantul "civilizatie", dar nu stiti ce inseamna aceea. Atunci m-am considerat insultat ca roman. Acum, dupa ce am locuit trei ani fara intrerupere in lumea civilizata (spre dezamagirea unora -nu, nu am fost capsunar in Italia sau Spania) recunosc ca am ajuns la aceeasi concluzie. O civiliatie rurala mai degraba, avand in vedere ca aproximativ 50% din populatia Romaniei inca traieste in mediul rural. Nimic rau in asta (apropo, in societatea civilizata nu este o insulta in a-l numi pe unul "taran"), dar civilizatia urbana? Eu unul nu reusesc sa o descopar, in adevaratul ei sens. Spre a ma face inteles: faptul ca un personaj locuieste la oras nu inseamna ca adera si la civilizatia urbana. Multi se afla la prima generatie nascuta la oras (stiu, nu e vina lor) sau la pima generatie mutata la oras. Iarasi, nimic rau in asta, numai ca au adus cu ei, in mediul civilizatiei urbane, obiceiurile si traditiile rurale. Frumoase dealtfel, încărcate de culoare si istorie. Numai ca nu isi gasesc locul la oras... Rezultatul nu este decat unul de prost gust, aducand a kitsch si imitatie. Nu am nimic impotriva traditiilor, datinilor si obiceiurilor populare, le consider chiar frumoase, numai ca locul lor este acolo unde s-au nascut: la tara. Odata importate la oras, riscul caderii in ridicol este mare. Desigur, adeptii teoriei "las' ca merge si asa" nu vor sesiza nuanta.
Iasul a fost atestat documentar acum mai bine de 600 de ani. Tot aici a fost infiintata si prima Universitate romaneasca, au trait unii dintre cei mai mari carturai si poeti ai neamului, a aparut prima loja masonica, au aparut primele elemente de organizare ale Partidului Comunist, aici au inceput tulburarile din '89... Nu stiu daca doar faptul ca suntem primii ne poate determina sa fim si mandri. Cert este ca acum, in zilele noastre, nu mai suntem primii decat la infractiuni si -primii din coada listei- la nivelul de trai. Un paradox istoric pe care inca incerc a mi-l explica.
Dupa cei trei ani petrecuti departe de tara, m-am intors cu un obicei deprins acolo: zambetul. A zambi celor de pe strada, din magazine, de aiurea, nu este un exercitiu de vointa, ci exprima o dispoziție sufleteasca. Asta acolo... La noi, recunosc ca la inceput nu am bagat de seama, continuand a zambi oamenilor pe strada. Asa se face ca privirile incruntate si fruntile incretite ale trecatorilor au devenit si mai incruntate, si mai incretite ca raspuns la zambetul meu... Rareori, descumpanite de raspunsul la intrebarea: oare il cunosc? Cat despre femei, ei bine ma certau din privire: uite si la asta, incearca sa ma agate cu un zambet! Iasi, orasul in care lumea nu zambeste. Multi ranjesc din satisfactii meschine sau din dosul mastii afisate. Dar nimeni nu zambeste din suflet, de parca a-ti afisa dispoziția sufleteasca e un pacat sau o rusine. Multi dintre cititori probabil ca nu vor intelege aceasta traire. Dar cei care au fost mai mult timp departe de tara (nu doar in concedii de 2-3 saptamani) vor intelege cu siguranta. Am convingerea ca si ei au trait acelasi sentiment.
Asa cum spuneam la inceput, voi incerca sa aduc la lumina aspectele marunte ale vietii provinciale. De celelalte se ocupa jurnalistii, asa cum stiu sau cum au ordin... Tocmai acele aspecte pe care mai marii urbei se chinuie a le baga sub pres, pretinzand ca nu exista sau ca nu merita a le acorda atentie. Desigur, de multe aspecte nu sunt nici macar ei raspunzatori, ci fiecare dintre noi. De aceea ma intreb: cum pot vedea edilii Iasul, ca pe un obiectiv turistic?! Ce turist debusolat sau dement ar fi dispus sa cheltuiasca chiar si jumatate din salariul lui lunar spre a vedea praful asezat peste oras, gunoaiele, baltile, noroiul? Turismul ecumenic promovat de Mitropolie si Primarie (prin deja celebrele sarmale!) nu sunt suficiente spre a aduce un flux constant de turisti. In afara de acestia, ce ar putea vizita un turist obisnuit la Iasi? Cati bani credeti ca ar fi dispus cineva sa cheltuiasca pentru a vedea cateva biserici, statui, muzee si vestitul Palat al Culturii? Puneti-va voi cititorii, in locul turistului. Aveti suficiente argumente, in afara celui care tine de patriotismul local? Stiu ca mai vin uneori evreii nostalgici care doresc sa revada locurile in care au copilarit, dar ei nu pot fi incadrati la categotia turisti, decat cu multa bunavointa. Apropo de turisti straini: vara aceasta am vazut in tramvai doi francezi care studiau cu interes si descumpanire o harta a traseelor de tranport in comun, harta aflata in multe tramvaie, si pe care noi iesenii o ignoram dintr-un pretext evident: este harta traseelor dintr-un oras de aiurea, de unde au fost donate tramvaiele (nu cred ca cineva a cumparat rablele alea). Nici o legatura cu Iasul. Francezii au inteles asta abia dupa 10-15 minute, desi harta avea explicatii intr-o limba internationala (asa cum ar fi civilizat sa avem dealtfel). Inca un moment in care mi-a fost rusine ca sunt iesean...
Inca ceva legat de turism: ati observat ca venind dinspre Bucuresti spre Iasi, nu exista nici un indicator rutier spre Iasi?! Abia cand parasiti E85, la 80 de km de iasi apare un mic indicator: Iasi. Asta spune totul. De acolo, soferul incepe a trage mai vartos de volan spre a se inscrie pe curbele dese si anevoioase. Drumul incepe a semana, in ciuda latimii sale, cu unul rural, din pricina peisajului. Nu pun in discutie calitatea carosabilului, dar se simte, nu stiu cum, ca am parasit un drum european. Desigur, exista si nesansa ca orasul sa nu fie geografic situat pe traseele turistice intens circulate. Ne aflam prea intr-o parte a tarii, in drum spre...nicaieri.
Nu fac si nu am facut parte din nici un partid politic. Nici macar nu simpatizez cu vreunul. Afirm acest lucru spre a nu fi banuit de campanie electorala mascata. Dealtfel, convingerile mele politice sunt cat se poate de anarhiste: nu avem oameni politici sau clasa politica in intelesul secolului 21. Nu voi crede niciodata intr-un patron care, din dragoste de tara si popor isi va neglija afacerile proprii spre a se dedica binelui neamului. Vor exista insa intotdeauna marunti functionari care vad calea spre o functie mai inalta doar inscriindu-se in partidul aflat la putere. Vor exista intotdeauna infractoi care vor dori sa se adaposteasca de lege folosind umbrela imunitatii parlamentare. Vor exista intotdeauna unii care vor vrea din mult, mai mult. Vor exista intotdeauna unii care vad in politica o cale spre ceva si nu un scop in sine. De aceea consider ca nu avem o clasa politica adevarata. Motive de amuzament teribil vor fi odata cu votul uninominal, cand vom avea ocazia sa vedem in Parlament, alaturi de fete bisericesti si fotbalisti, cantareti, actori (si Ronald Reagan a fost actor, nu?) si tot felul de personalitati cu priza la public. Astept sa il vad si pe Salam si restul coloratilor behaitori acolo, ca votanti ar fi multi! Distractia ar fi garantata iar comicul situatiilor l-ar intrece cu siguranta pe cel promovat de Divertis.
Stiu, veti spune ca nu numai oamenii de afaceri vor sa devina sau au devenit deja politicieni. Este adevarat. Dar cati dintre actualii sau viitorii politicieni vad asta doar ca pe o meserie, o cariera de la care se asteapta la un salariu si satisfactii profesionale? Nimeni, sunt convins. Toti vad intrarea in politica ca de exemplu o investitie, din care in timpul mandatului de patru ani sa scoata cat mai mult in plus.
Cati dintre cititori, fara a fi membru vreunui partid, ati batut la usa biroului localal unui parlamentar de Iasi spre a solicita un ajutor? Putini, sunt convins. Si mai putini sunt cei care au primit susținerea din partea celuia ajuns acolo prin exercitarea dreptului la vot al unora. Mai ales ei nu au dreptul sa se planga de viata pe care o duc... Traiesc asa cum voteaza. Traiesc bine...
Stiu ca am depasit limitele unui cuvant introductiv, dar am dorit a face lumina asupra motivelor care m-au determinat sa demarez proiectul forumului de fata. Sa vedem ce va iesi...
_________________
Traiesc in Iasi si "asta imi ocupa tot timpul"